Frumusete crestina in prag de sarbatori

Textul din continuare l-am gasit la comentarii pe blogul lui Laurentiu Dumitru. Am ramas impresionata si vi-l recomand cu caldura:

” Un crestin nu vede lumea ca o drama, ci ca un prilej de a cuceri incantarea. Iadul este o insulta hugoviana la adresa lui. Un crestin are putere de vointa; uraste doar copia si iubeste esenta predicata de Feuerbach. Un crestin nu vrea sa priceapa toate detaliile universului; stie de la Rebreanu ca nu i-ar folosi la nimic asta. Un crestin nu face greseala de a le povesti copiilor sai folosind subiectul “natura” in locul lui “Dumnezeu”.

Un crestin ajunge la Dumnezeu cu un posmag, nu are nevoie de navete spatiale (care se opresc pe Luna). Nu e nici apasat de trecut, nici ingrijorat de viitor, pentru ca e crestin. Se supune vointei divine, pentru ca stie ca in porunci il descopera pe Poruncitor. Evita raul, pentru ca e constient ca orice deviatie de la normalitate il va innebuni la final. Nu este afectat de boscoane magice, pentru ca are scutul rugaciunii si al harului.

Un crestin investeste in arca iubirii, chiar daca ceilalti il ironizeaza, amintindu-i mereu ca investitia lui nu este profitabila (dupa calculele lor gresite). Vede in oamenii nu ceea ce sunt, ci ceea ce pot deveni, cum frumos scrie C. Olinici. Nu isi cauta laudatori, ci se smereste total: e primul dintre pacatosi. Nu o judeca pe vecina cazuta in desfranare, se considera mai nevrednic decat ea. Nu isi pierde niciodata nadejdea, nu are nevoie de imagine publica, nu isi taie venele cand i s-au taiat veniturile.

Un crestin se bucura de post, nu il considera suma tuturor interdictiilor. Stie ca sarbatoarea e o zi pentru liniste si har, nu pentru gratare si barfe. Ca sa fie liber, nu adauga, ci smulge ceva din el (idee splendida a lui Goettmann). Nu cauta tumultul, ci linistea pascaliana si nu se amageste cu zgomote. Credinta lui il scapa de indiferenta, iubirea lui il scapa de iad.

Un crestin nu se vaicareste toata ziua, ci plange doar in fata icoanei; isi plange pacatul. Ii vine ideea cea buna: sa ceara sporirea iubirii, nu a banilor. Stie ca nu poate salva de unul singur lumea de rautate, dar o priveaza macar de raul lui; raul nu are punctul de pornire de la el. Nu rateaza tinta: orasul fara cimitir.

Un crestin vrea sa intre in Imparatie. Stie cum vindeca dragostea. Se lupta sa scape de mirosul pacatului. Chiar daca sufera, nu e rapus. Se roaga pustnicilor trecuti Dincolo sa mijloceasca pentru toti. Nu are meserii incompatibile, pentru ca scopul nu scuza mijloacele. La final, Dumnezeu se va odihni in el si el se va odihni in Dumnezeu.

Un crestin nu e nici trist, nici nemultumit, chiar daca si de Pasti merge descult si cu haine carpite; banii de blugi noi i-a dat unui sarac. Gandul lui e rugaciune; milostenia lui e inspiratie divina. Nu cauta formule prin care sa il cucereasca pe Cel Ce Este. Vede in toti semenii scanteia de dumnezeire si de bunatate, nu doar defectele.

Un crestin nu e superficial, pentru ca stie ca la Inviere trupul-comoara va fi scos din pamant (frumoase cuvinte ale lui Rafail Noica). Evita bulevardele mondene cu inimi mici si suflete bolnave. Nu e plictisit de pacat, ci se lupta cu el; stie ca pacatul e acul de la seringa mortii, prin care se scurge moartea. Isi da zilnic jos machiajul si se priveste in Cruce, nu in oglinda.

Un crestin copiaza cel mai bine pe sfinti, invata arta copierii lui Hristos. In Biserica se copiaza cel mai bine… Orice inventie inseamna adaugare de iote sau cirte, deci, erezie. Un crestin e aproape de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este oriunde, cum ne amintim de la marele Hrisostom. Nu isi deplange soarta, ci face milostenie, pentru ca milostenie sa gaseasca, ca si avva Efrem.

Un crestin se lasa (daca s-a apucat vreodata) de fumat si nu se considera superior celor ce inca mai fumeaza, asa cum a copiat el de la Steinhardt. Un crestin nu uita ca Hristos nu i-a spus sa ceara numai o data, sa bata doar de trei ori ca sa i se deschida, ci se roaga sa ii dea Dumnezeu constanta in bine, nu sporadicitate.”

______________________________________________

Cateva reflectii personale:

Deseori ma gandesc ca am avut niste stramosi deosebiti. Ma gandesc ca  un taran cu 100-200 ani in urma nu visa sa devina boier, sau cine stie ce mare functionar. Isi asuma realitatea, conditia, saracia, durerea, credinta si propria lui viata.

Reiesind din aceasta, el isi creea impreuna cu confratii mici bucurii cum ar fi sezetorile, sarbatorile de iarna, horele din sat care s-au impamantinit in frumoase traditii.

Reiesind din conditia lui, el isi rezolva problemele cu mare nadejde in Dumnezeu. Isi invata copiii  in buna credinta, cu moravuri sanantoase. Educatia era instantanee canalizata pe doua aspecte importante, cea spirituala si cea pragmatica. Ceea ce determina cultura comportamentala in comunitate, ca persoana, dar si ca personalitate. Fiindca in dependenta de capacitati si deprinderi, oamenii aveau anumite functii in scop obstesc, cum ar veni “moasa”, “petitori”, si multe altele care le-am pierdut atat de rapid in uitare.

Un aspect care l-am pierdut acum 10-15 ani sunt clacile. Stim ca taranii nostri nu aveau capacitatea financiara necesara de a-si construi o casa, dar aveau capacitatea de a avea prieteni si frati de nadejde, care organizau acele claci de munca si care ofereau si prilejuri de manifestare culturala cat si spirituala.

In context, m-am convins ca astazi s-a reusit de minune o spalare de creier, unde ni s-a infiltrat credinta ca succesul rezida in numarul banilor si a bunurilor. Si am pierdut cu desavarsire capacitatea de a vedea solutii si de a rezolva probleme reiesind din resursele existente. Un taran analfabet, dadea acest examen pe nota 10. Cati dintre noi am lua cu maxim examenul de viata folosindu-ne de realitatea si conditiile existente.  Astazi ma conving ca si prieteniile pot fi o resursa, si sanatatea noastra, si dragostea noastra este o resursa.

Vom ajunge oare sa stim a folosi acestea pentru o viata frumoasa? Vom sti oare sa ajungem la Dumnezeu cu un posmag in mana, sau vom fi si saraci,  si in iad…

About Idei pentru Viaţă

Sunt o persoana interesata de lucruri durabile, cel mai adesea realizate de oameni simpli, sau idei tot atat de simple dar in acelasi moment geniale. Consider ca Omul are acces la resurse, oportunitati si informatii, care nu le poate folosi. Imi pare rau ca astazi cei mai multi au drept scop banii. Aici mi-as dori sa ne invatam a trai altfel, a trai frumos din ceea ce avem, sa devenim mici creatori din marii consumatori care suntem la moment.
Gallery | This entry was posted in Spiritualitate si cultura. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s